Pesteri din Romania ce merita vizitate in 2020

Total
0
Shares
Cele mai frumoase pesteri din Romania

Pestera Ialomitei

Cea mai veche atractie speo-turistica a valahilor, accesibila turistilor inca de la inceputul secolului trecut, pestera Ialomitei, se afla in inima Muntilor Bucegi. Si chiar daca nu incetam sa consideram peiorativ Bucegii drept un bulevard turistic, trebuie sa admitem evidenta: abruptulprahovean este un fel de Matherom carpatic, paradisul alpinistilor si iarna al turistilor sinucigasi.

Versantul dinspre Bran, este foarte putin umblat si plin de surprize. Pe axa care separa aceste doua zone, Valea Ialomitei, se afla vestita pestera.

Se spune ca pe la 1500 a fost statornicit un schit in grota de la intrarea pesterii, unde si-a aflat adapost vremelnic Domnitorul Mihnea Voda cel Rau. Schitul a ars si s-a refacut de mai multe ori. Pe locul romanticului schit din lemn care a ars ultima data in 1966, s-a inaltat dupa 1990 un locas falnic, dar mai mult prozaic, care inchide complet intrarea. De pe o stanca izolata aflata in versantul opus al ialomitei se poate admira si fotografia abruptul si intregul ansamblu.

Dupa ce cu binecuvantarea staretului, trecem prin poarta schitului, patrundem intr-o sala impunatoare, denumita Mihnea Voda Decebal. La capatul salii, tavanul coboara brusc si poteca se srecoara printre stanci. Ele inchideau complet galeria pana in anul 1896, cand inginerul Sangeorzan le-a dat la o parte, descoperind adevarata pestera. Urmeaza o galerie mai spatioasa, denumita Sala Decebal, apoi un urcus pe o scara si o raspantie: la dreapta vom vedea, in perioadele mai ploioase, Lacul, o acumulare adanca de apa de cristal.

 Spre stanga, ne strecuram pe sub tavanul scund si ne pomenim intr-o mare sala subterana, denumita Sala ursilor, avand 60 m lungime, 15 m inaltime si 30 m latime. Stancile prabusite dau locul unui aspect salbatic, nelinistitor, iar ecourile se pierd in vagauni intunecoase, starnind liliecii. Candva, ursii de caverna ajungeau pana aici, greu de spus pe unde.

Mai departe poteca ne poarta prin Galeria Apelor, ape care au patruns in subteran printr-un ponor aflat in Cheile Horoabei.

Ajungem la Altar, locul unde, printre cele cateva scunde stalagmite, unii turisti aprind lumanari. Pestera Ialomitei este doar unul dintre fenomenele carstice ale Bucegilor. Cheile Horoabei, amintite anterior, constituie un traseu spectaculos si foarte sportiv, care incepe in firul Vaii Ialomitei, 1 km mai jos de pestera.

Pe parcurs intanim o vegetatie luxurianta, un izbuc, ne cataram prin chei inguste, iesind apoi intr-o zona de platou, cu lapiezuri si culmi calcaroase izolate.

Daca pornim de la terminusul telecabinei si coboram pe firul apei, putem vizita Cheile Pesterii si Cheile Cocora.

Pestera Dambovicioara

Pestera Dambovicioara se gaseste in partea de sud a masivului Piatra Craiului, in versantul stang al Vaii Dambovicioara, iar pentru amatorii de camping exista numeroase locuri pitoresti.

In ciuda notorietatii sale, trebuie sa recunoastem ca Dambovicioara este modesta ca dimensiuni si infatisare. Lungimea sa de 555 m, o situeaza totusi printre cele mai lungi cavitati din Piatra Craiului, unde pesterile sunt numeroase, dar mici.

Ea are o galerie unica, cu latimi de 3-4 m si inaltimi de 4-5 m, cu cateva ramificatii neimportante. Dupa aproximativ 150 m, galeria devine foarte scunda, obligandu-ne ca din punctul La taras pana la capat, sa mergem taras sau aplecati. In acest punct de horn de 10 m inaltime are probabil comunicare prin fisuri cu exteriorul, fapt ce face ca prin pestera sa circule un curent de aer. Galeria este uscata, paraul care a generat-o avand acum un alt punct de iesire, mai in aval.

Pestera are putine formatiuni. Remarcam peretele sudic, in zona de mijloc a galeriei, o suprafata captusita cu mondmilch, cu foarte frumoase ,,piei de leopard”. Electrificarea tip ,,alee” facuta in 1980, daca nu sporeste farmecul acestui obiectiv, ne scuteste de grija surselor individuale de lumina.

Pestera este inchisa, vizitarea facandu-se in prezenta ghidului.

Exista si alte pesteri in regiunea Carpatilor Orientali si Dobrogea, insa acestea sunt in general neamenajate, cum ar fi: Pestera Rătei ( in versantul stang al paraului Rătei, la 1080  m altitudine) si Pestera Limanu (situata intre Municipiul Mangalia si statiunile 2 Mai, vama Veche).

Pestera Muierilor

Daca in nordul tarii perla speoturismului este Pestera Ursilor de la Chiscau, caea mai vizitata din sud este pestera Muierilor de la Baia de fier. Baia de Fier este o localitate mare si cu o personalitate etnografica. Desi ne aflam in plina Oltenie de sub munte, portul popular inca destul de prezent, aminteste de portul sibienilor. Intr-adevar, candva au venit aici ciobanii din Ardeal, cu turme cu tot, sa-si foloseasca in voie limba si obiceiurile.

Buni gospodari din fire, localnicii au facut bani nu numai din oierit, paduri, exploatari de grafit, dar si…din piatra seaca, electrificand pestera sapata in Cheile galbenului, chiar la marginea satului, inca din anul 1957. Peisajul, accesul simplu, facilitatile turistice (cabane, ghizi), dar mai ales varietatea morfologiei subterane au atras tot mai multi vizitatori.

Fara indoiala candva, pestera Muierilor a fost foarte frumoasa (numele vine de la legenda, posibil adevarata, potrivit careia aici erau ascunse muierile satului cand erau navaliri de turci sau tatari). Dar timpul a asternut o patina peste formatiuni, iar pista betonata traverseaza si pasaje unde e nevoie sa recurgi la mersul piticului.

Galeriile pesterii, desfasurate pe cinci nivele, dintre care trei principale, insumeaza peste 6 km. Noi vizitam doar nivelul doi, orizontal, fara ramificatii importante, care e cel mai spatios si cel mai interesant. O promenada de este un kilometru, strabate muntele de la un capat la celalalt.

Formatiunile stalagmitice sunt bogate si variate. Dupa ce trecem de Orga mica, de Orga Mare – domuri de calcit alb, ajungem la Sala Mare, cu bolta strapunsa de hornuri pe unde se adapostesc, de obicei, colonii de lilieci. In capat este Piatra Insangerata, o formatiune rosie din pricina unor oxizi de fier.

Un alt popas vom face la Ursii de Caverna, unde putem vedea pe o masa cateva fragmente de cranii care au apartinut celui mai mare urs care a trait pe pamant si care a disparut la sfarsitul epocii glaciare. Se pare ca se simteau bine in Pestera Muierilor si, ca si la Pestera Ursilor, si-au lasat aici numeroase schelete, risipite prin galeriile etajelor inferioare, inaccesibile si nevizitabile.

Intr-o alta sala ne intampina Turcul, Mireasa, Candelabrul, formatiuni masive. Ajungem apoi la Sala cu Guano, o acumulare masiva de culoare neagra de dejectii ale liliecilor, cu miros specific, semn ca, odata, erau cu mult mai numerosi. In prezent, ei hiberneaza in etajele inferioare, dar si pe traseul amenajat, unde nu par sa fie deranjati prea mult de lumina electrica si murmurul grupului de turisti.

Pestera Polovragi

Nu avem cu sa nu amintim acest colt al Parangului, asa cum am descris si in alt articol despre Pestera Polovragi, acest loc e plin de frumuseti si  numeroase legende.

Raul Oltet vine vijelios, aducand limpezimea Muntilor Parang. Cand intalneste bariera calcarelor, formeaza niste chei de 3 km lungime si inalte de cateva sute de metri. Vizitarea cheilor pe deasupra, dar mai ales direct prin firul apei, ofera senzatii tari si privelisti de neuitat.

Aproape de locul unde apele scapa de stransoarea cheilor, se deschide, in peretele stang, gura Pesterii Polovragi, impresionanta, dar zabrelita de poarta care reglementeaza accesul. Pestera este electrificata si vizitarea se cu fara ghid. Fara a ne oferi formatiuni spectaculoase, cei 400 m de traseu amenajat ne poarta printr-un culoar spatios. Ghidul va va opri la Moarte, reprezentarea sugestiva a unui schelet. In apropiere se afla galeria care conduce spre etajul inferior, activ, unde scafandrii au explorat 1km de sifoane, reusind sa iasa in chei.

La capatul traseului turistic, galeria se micsoreaza. Mai departe drumul este permis numai vizitatorilor care au o aprobare, echipament si sunt insotiti de un speolog, pentru ca Pestera Polovragi are de fapt o lungime de peste 10 km, fiind printre primele 10 pesteri ale tarii.Cele mai multe galerii sunt scunde si se pot parcurge mergand ca o cartita.

Pestera Liliecilor de la Manastirea Bistrita

Tandemul manastire-pestera se regaseste la superlativ si la manastirea Bistrita, din Oltenia de sub Munte. Manastirea Bistrita este una dintre cele mai vechi ( din anul 1500) si mai frumoase din toata Oltenia.

E vestita pentru ansamblul arhitectural in stil neogotic, pictura murala, bolnita – monument istoric, biblioteca in care se afla carti si incunabule vechi, sau pentru caseta care pastreaza moastele facatoare de minuni ale Sfantului Grigorie Decapolitul, donate manastirii de unul dintre ctitorii ei, Barbu Craiovescu.

Moastele au fost, poate, cele mai pretioase bunuri ale manastirii; de aceea, cand era pericolul unei invazii si talharii, erau duse si ascunse intr-o pestera in munte, unde erau pazite de sihastrii care isi petreceau anii sub pamant, in penitenta si reculegere.

In ultimele decenii, pestera a fost rudimentar electrificata si s-a amenajat o poteca pe alocuri betonata si cu balustrade. Aceasta poteca este necesara, pentru ca drumul pana la pestera este nu numai foarte romantic, oferind superbe privelisti asupra cheilor Bistritei, a manastirii si a schitului Papusa, aflat pe versantul opus, dar prapastios.

Accesul este foarte simplu. Din Costesti, ne abatem spre nord, catre Comuna Bistrita. Dupa 7 km de drum asfaltat, ajungem la manastire. O maica-ghid ne va insoti.

Dupa poarta zabrelita avem de suferit o mica penitenta, cam 20 m de ,,mersul piticului” prin galeria de acces. Iesim intr-un peisaj spatios; la dreapta ne intampina biserica Ovidenie, zidita intre peretii galeriei, impodobita cu picturi care au fost, din pacate, profanate de vizitatori. Galeria continua, avand aspect auster, cu tavanul modelat de cupole de dizolvare. Uneori, aici, accesul este oprit pentru a nu deranja coloniile de hibernare sau de nastere ale liliecilor.

 De mii de ani micile mamifere zburatoare si-au gasit adapost in mica pestera. Au convietuit foarte bine cu sihastrii care o locuiau, cu ceremoniile religioase care s-au desfasurat, uneori aici. In perioadele in care pestera nu a avut un custode, turistii au omorat si alungat liliecii, astfel ca numarul lor este mult mai redus.

Dupa alti 50 m zarim din nou lumina zilei: este o alta deschidere mult mai larga, sapata de ape in peretele vertical al cheilor Bistritei. La adapostul boltii se afla bisericuta.

Urcand apoi cateva trepte, inchidem circuitul de vizitare, revenind la galeria penitentei. Desi de mici dimensiuni si inca in asteptarea unor masuri de reabilitare a bisericilor si amenajare, pestera Bistrita ne ofera o experienta tripla: geologica, biologica si religioasa.

Pestera Comarnic

 Pestera Comarnic este situata in Muntii Aninei. Prin salile ei monumentale, prin masivitatea si grandoarea formatiunilor ei stalagmitice, pestera Comarnic este cea mai frumoasa din Banat si una dintre cele mai mari si impresionante pesteri din Romania. Pentru a ajunge la Cantonul Comarnic, se ia din fata hoteluilui Semenic din Resita un autobuz de Valiug si se coboara la Cantonul Minda. De aicise merge pe drumul Stegului, chiar si pe jos distanta fiind relativ mica.

Drumul e o incantare, deoarece seamana cu o alee de parc strajuita de conifere si fagi maiestuosi. Cantonul Comarnic desi nu ofera cazare turistilor, este un punct de plecare spre sectorul cel mai salbatic al Cheilor Carasului. Tot aici vin doua dintre marcajele care coboara din Muntii Semenic. De la canton pana la Anina, pe drumul Stebului in continuare, sunt 19 Km.

Galeriile si salile cunoscute pana in prezent formeaza un traseu de 5.229 m lungime. Diferenta de nivel dintre aceste doua intrari opuse este de 31,5 m. Pestera este alcatuita dintr-un nivel superior, prin care nu mai circula apa, si unul inferior, parcurs temporar de paraul Ponicova.

Intrarea Comarnic se afla la capatul nordic al pesterii; ea este relativ mica, inchisa cu poarta metalica si serveste la iesirea turistilor.La inceputul galeriei se gasesc putine concretiuni. In Sali ne uimeste ingramadirea haotica a imenselor blocuri prabusite. In sala Zebrelor peretii si tavanul sund dungati de calcarele stratificate cu intercalatii de silex innegrite la suprafata. Abia din aceasta sala incep sa abunde frumusetile renumite ale pesterii.

 Din tavan atarna tot felul de stalactite, de la cele mici tubulare, de tip ,,macaroana”, inghesuite una in alta, pana la cele in forma de uger, sau cele strambe, cotite. Pe podea intalnim nenumarate variante ale stalagmitelor, de la cele columnare, care prin intalnirea cu stalactitele dau gratioase coloane, pana la enorme drumuri. Tot pe podea ne mai incanta dchii gururi pline cu apa limpede, gururi uscate cu perie de caverna lustruite sau grauntoase, izolate sau adunate in cuiburi, precum si baraje de travertin de un alb sclipitor, inalte de peste jumatate de metru.

Pe alocuri, peretii si tavanul sunt adevarate expozitii de basoreliefuri de calcit si felurite alte formatiuni care scanteiaza feeric la lumina lampilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like