Asezat la incrucisarea drumurilor intre apus și rasarit, orasul Bucuresti a avut o existenta lunga si zbuciumata. Marii fauritori ai istoriei oraselor, razboiul, pacea, ciuma, focul, cutremul, i-au modelat chipul. Toata istoria atat de interesanta o putem gasi reflectata intocmai in muzee din Bucuresti. Oamenii i-au adaugat ceea ce este propriu obiceiurilor accestor locuri: nu atata maretie, cat seninatate; nu atat eleganta, cat farmec; mai putina rigoare si ordine, dar mai multa fantezie si caldura.
La sfarsitul secolului al XIX-lea, harta orasului a capatat deja schema generala care o ordoneaza si astazi; au aparut marile bulevarde in cruce, axele nord-sud si est-vest care il structureaza, respectiv bulevardele Magheru-Balcescu-Bratianu, si Regina Elisabeta-Carol I. Au fost ridicate marile cladiri care au devenit embleme ale Capitalei: Ateneul Roman, Casa de Depuneri si Consemnatiuni (CEC), Palatul Postelor (Muzeul National de Istorie), Tribunalul, Universitatea, si Palatul Patriarhal.
In secolul al XX-lea intregeste portretul orasului, imbogatindu-l cu noi constructii care reprezinta tot atatea ilustrari ale unor momente de varf in dezvoltarea arhitecturii. Bucuresti devine una dintre cele mai frumoase capitale europene si deseori este numita „Micul Paris”, ca o recunoastere a stralucirii vietii sale sociale, culturale si economice.
Celui ce trece azi pe strazile moderne, aglomerate ale Capitalei, i-ar veni greu sa creada ca, acum abia 150 de ani, se plimbau pe aici boieri solemni, tolaniti in calesti pe langa care alergau robi cu masalale (un fel de gratare de metal pe care se puneau zdrente aprinse, pentru a se lumina calea boierului).
Un oras vechi, in care frumosul extrem coexista cu uratul insuportabil, in care ospitalitatea si veselia locuitorilor stau alaturi de lamentarile cersetorilor si de latratul cainilor vagabonzi, in care splendoarea si mizeria Orientului se impletesc cu stralucirea si raceala Occidentului.
Top 10 Muzee din Bucuresti
Muzeul National de Istorie a Romaniei
Muzeul prezinta istoria Romaniei din cele mai vechi timpuri pana azi. Colectiile sunt ordonate pe perioade istorice. Tezaurul National este cea mai spectaculoasa sala a muzeului; este situat la subsol. Sunt expuse peste 2000 obiecte de aur, argint si pietre pretioase, ilustrand momente importante ale dezvoltarii civilizatiei si istoriei pe teritoriul Romaniei, din perioada neolitica si pana in secolul al XX-lea.
Tezaurul, in greutate de 19 kg, are o istorie aventuroasa: gasit in secolul al XIX-lea, la Pietroasa, de un taran care ara pamantul, el a fost furat in doua randuri. Hotii au incercat sa taie tava mare in patru, ca s-o poata vinde mai usor. Astazi, tava este expusa in aceasta stare. Tezarul mai cuprinde splendide fibule impodobite cu cobosoane de pietre semi-pretioase, cosulete traforate din aur, vase din aur masiv, cizelate.
La parter, in salile 1-10, sunt expuse vestigii din epoca paleolitica pana in cea de-a doua epoca a fierului. La etajul intai, in salile 11-41 poate fi urmarit firul istoriei, din epoca civilizatiei geto0dacice pana in sec. XX. Lapidariul muzeului expune piese din diferite epoci istorice, precum si copiile metopelor Columnei lui Traian, ridicata in Roma in 113 d.H., povestind in reliefuri istoria cuceririi Daciei de catre romani.
Muzeul Theodor Aman
Theodor Aman (1831-1891) a facut studii de pictura la Paris si, intors in tara, a fost numit director si profesor la Scoala Nationala de Belle-Arte din Bucuresti, pentru a carei infiintare s-a straduit indelung. A fost pictor, gravor, si sculptor. Sculpturile de pe fatada, lucrate de mana artistului, ii infatiseaza pe Michelangelo si Leonardo.
In salile muzeului sunt expuse numeroase lucrari ale lui Theodor Aman: mari tablouri cu subiect istoric, portrete (Aman a fost un remarcabil portretist), gravuri, mobile scupltate de mana artistului, care a locuit aici. In sala care a fost atelierul pictorului, pe langa numeroase panze, se mai afla statuete si costume, precum si un dulap din lemn de nuc sculptat in stil gotic de Aman.
In ultima sala se pastreaza mai multe obiecte care au apartinut pictorului, intre care uneltele lui de sculptura si gravura.
Muzeul Colectiilor de Arta
In salile muzeului sunt expuse 33 de colectii de arta, adunate de colectionari din prima jumatate a secolului XX. Colectiile care, in majoritate, au fost lasate prin testament statului roman, impreuna cu cladirile care le adaposteau si in care locuisera proprietarii lor, au fost adunate laolalta intru-un muzeu, incalcandu-se astfel legatele testamentare.
Printre cele mai importante colectii aflate in muzeu se afla si marea colectie Anastasie Simu, pentru expunerea careia colectionarul construise un mic muzeu de forma unui templu grec, demolat spre a face loc cladirii actuale a Ministerului Turismului situat pe bulevardul Magheru.
Alaturi de colectia Simu, in Muzeul Colectiilor de Arta mai pot fi vazute colectiile Dona, Weinberg, Oprescu, Beza, Garabet Avakian, Slatineanu, Eftimiu, Iser etc. Colectiile includ opere de arta universala si romaneasca, pictura, sculptura, si arta decorativa.
Muzeul George Enescu
Constructia, care imbina armonios elementele de stil rococo si neoclassic francez cu elemente de stil art-nouveau este datorata arhitectului I. D. Berindey. Grigore Cantacuzino a fost atat de bogat, incat era poreclit Nababul. Compozitorul George Enescu a intrat in familie prin alianta si a locuit aici, in casa mai mare din spatele palatului.
Muzeul expune o bogata colectie de obiecte care au apartinut marelui artist, documente, instrumente musicale, decoratii, si tablouri. In casuta din spate putem admira extraordinarul portret al lui Enescu, semnat de Corneliu Baba. Tot acolo se pastreaza numeroase piese de mobilier, care redau cu fidelitate cadrul in care a trait marele compozitor.
Palatul are interioare bogat decorate cu picture murale, bronzuri de arta, tablouri de familie ale Cantacuzinilor. Se pastreaza si piese de mobilier. Remarcabile sunt sala de concerte, a carei cupola e pictata de Mirea, si incaperea din stanga intrarii, in care a fost biroul proprietarului. In sufrageria somptuoasa se mai gaseste inca marea masa care a apartinut familiei Cantacuzino.
Muzeul Geologic
Colectiile muzeului au fost adunate si cercetate prin stradania personalului stiintific al Institutului Geologic al Romaniei (infiintat in 1906) si sporite prin donatii de la persoane particulare si institutii, prin schimburi cu institutii din tara si din strainatate.
Exponatele ilustreaza toate ramurile stiintelor geologice: mineralogie, petrografie, zacaminte minerale. Sunt expuse piese apartinand domeniilor paleobotanicii si paleozoologiei. Cateva Sali sunt dedicate geologiei istorice, geologiei stratigrafice si geologiei Romaniei.
In sala mare de „Colectiuni” poate fi vazuta o remarcabila expozitie de „flori de mina” in culori stralucitoare si forme perfecte.
Muzeul de Istorie Naturala “Grigore Antipa”
Muzeul poarta numele doctorului Grigore Antipa, care i-a fost director intre anii 1893-1944, si caruia is se datoreaza instalarea colectiilor in acutala cladire, construita special in acest scop. Bogata colectie a muzeului este expusa astfel incat vizitatorul sa o poata vedea organizat, urmand un circuit cu sens unic prin cele trei nivele (demisol, parter si etaj).
La demisol, sunt expuse piese care ilustreaza originea si evolutia vietii pe pamant de-a lungul erelor geologice, originea si evolutia omului; o expozitie este dedicata pieselor etnografice de pe intreg cuprinsul lumiiș mai sunt expuse aici si remarcabile piese speologice.
La parter este prezentata fauna generala, de la organismele monocelulare la insecte (splendida colectie de fluturi), la scoici, pesti si vertebrate. In centrul salii cu mamifere mari este asezat scheletul de Deinotherium gigantissimum, elefantul fosil. La etaj sunt expuse de asemenea exemplare din fauna globului, si separat, a Romaniei.
Muzeul Taranului Roman
Impozanta cladire in stil neoromanesc in care functioneaza Muzeul Taranului Roman a fost construita intre anii 1912-1941, dupa planurile arhitectului N. Ghika-Budesti. Pe fondul zidurilor de caramida aparenta se desprind, sclipitoare ca niste giuvaieruri, ancadramentele ferestrelor, coloanele loggiei, balustradele traforate – piese sculptate in piatra, cu forme inspirate din ornamentica arhitecturala traditionala, in special din cea brancoveneasca.
Muzeul detine colectii extrem de bogate de ceramica, port popular, tesaturi pentru interior, lemn, mobile, feronerie, scoarte. In stradania de a prezenta publicului cat o mai mare parte din colectiile sale, muzeul organizeaza expozitii tematice temporare.
Muzeul Satului
Patrimoniul muzeului cuprinde astazi peste 300 de constructii, intre care peste 40 de case dotate fiecare cu intreaga zestre a unei gospodarii taranesti, constructii anexe, ateliere, instalatii de tehnica populara, biserici. Asezarea lor intr-un cadru natural fermecator face o plimare „pe ulitele acestui sat ciudat, facut din toate satele tarii” (D. Gusti) sa fie de neuitat.
Nu exista locsor in muzeu unde sa nu poata fi vazut un obiect sau un monument de arhitectura populara remarcabil, astfel incat e greu de facut o alegere. In functie de timp, totusi, o vizita la muzeu poate dura o ora sau o zi intreaga, asa incat, pentru turistul grabit, semnalam cateva dintre cele mai frumoase si mai vechi constructii.
Chiar in dreapta intrarii se afla gospodaria din Moiseni (jud. Satu-Mare), datand din 1780. Urmand aleea care se deschide in fata intrarii si duce spre lac, ajungem la eleganta biserica de lemn din Dragomiresti (jud. Maramures), din 1722; tot in secolul al XVIII-lea a fost construita si gospodaria din Cherelus (jud. Arad), asezata acum pe malul lacului, in extremitatea din dreapta a muzeului.
Deosebit de interesante sunt si bordeiele din Oltenia (Draghiceni-Olt si Castranova-Dolj). Sapate in pamant, cu un acoperis putin ridicat deasupra solului, aceste forme de locuire ofera unele avantaje: vara pastreaza mai bine racoarea si iarna caldura; in plus, e greu sa fie observate de departe, ceea ce, in vremuri tulburi si framantate, pot fi salutar.
Mori de vant si de apa, prese de ulei sau de fructe, o instalatie pentru extragerea aurului, cuptor de ceramica etc. Ilustreaza diversitatea ocupatiilor si mestesugurilor, taranului roman. Univers pitoresc, caleidoscopic, Muzeul Satului este un popas obligatoriu nu numai pentru vizitatorii Capitalei, ci si pentru bucuresteni.
Muzeul National de Arta Contemporana
Cei care doresc sa cunoasca arta contemporana romaneasca, si sa respire putin aer curat, pot sa strabata pe jos distanta de la poarta din str. Izvor a Parlamentului pana la intrarea muzeului, cam in fundul curtii.
Muzeul este conceput ca o suita de indelungate expozitii temporare, care prezinta panorama artei contemporane romanesti, o multitudine de artisti ilustrand tendinte diverse in pictura, sculptura si artele grafice. Organizar cu gust si cu un remercabil simt al spatiului muzeul ocupa etajele 1 si 3 ale aripii in care functioneaza.
Intru-un coltisor ascuns, un fel de camara cu orori, pot fi vazute cateva „opere” de pictura infatisandu-i pe „tovarasul” si „tovarasa” Ceausescu in diverse posturi glorioase, in stilul fanfaron si de un gust indoielnic al picturii de curte in vigoare in epoca comunista.
Te-ar putea interesa si:
Staff Editorial
