Delta Dunarii: Prezentare, imagini

Total
23
Shares
Delta Dunarii

Delta Dunarii, “imparatia apelor” si a pamanturilor plamadite de ape, este plina de poezie. Apele marii si-au restrans domeniul si s-a aratat uscatul, un pamant tanar, cladit sub ochii nostri din rocile faramitate ale muntilor si din solul fertil al campiilor, cu daruire improspatat de batranul Istru, cum numeau anticii Dunarea din partile noastre (partea occidentala a Dunarii se numea Danubiu).

Se da o lupta neincetata intre apa si uscat, din care uscatul iese mereu biruitor. Marea se retrage in timp ce uscatul ia forma unor degete de-a lungul carora apele fluviului inainteaza spre est. Bogatiile naturale ale deltei: pamantul si apa, flora si fauna sunt de fapt componentele economice dar si turistice ale teritoriului si peisajului geografic originar.

Farmecul Deltei

Maiastra impletitura de apa si uscat, delta apare primavara ca o imbracaminte tesuta miraculous din galbenul apelor incarcate de povara aluviunilor si din verdele stufului, zamislire a malului.

Stufurile inalte si zvelte se pleaca incet la adierea vantului iar sumedenie de pasari cu formele, dimensiunile, si culorile cele mai variate plutesc dincolo de ele in vazduh. Ca intr-un imens laborator geologic si biologic, se naste pamantul iar viata isi cauta noi cai de afirmare. Luand cele mai diferite aspecte, viata clocoteste in adancul apelor, la suprafata si in aer dar totul este calm si tacut, ca la inceput de lume.

Unii autori descriu Delta Dunarii ca pe o “imparatie a stufurilor” ori “un paradis al pasarilor”; altii cred ca delta este o “imparatie a apelor”, cea ce desi este inexact in fapt, se pare ca reliefeaza cauza, nu efectul.

Peisaje in timpul anului in Delta Dunarii

De-a lungul unui an, infatisarea deltei se schimba dupa anotimp. Primavara este o explozie de viata, tot cea ce este viu reclamandu-si dreptul de a trai. Dupa trecerea iernii, desteptarea naturii rascoleste o goana a vietatilor, unele dupa altele, catre adopost si hrana. Pasarile sosite de pe alte meleaguri la vechile cuiburi, isi plimba pe balti mozaicul de culori ale peisajului.

Vara, o vegetatie luxurianta se avanta din paienjenisul de canaluri spre lacurile cu apa adanca si limpede. Oglinda apelor statatoare se acopera cu flori de nufar. Diminetile cu cer senin sant uneori incetosate de aburii formati prin incalzirea brusca a suprafetei apelor.

Delta dunarii vara
Delta Dunarii Vara

Toamna ia nastere o adevarata simfonie a culorilor: frunzele capata felurite nuante de rosu, portocaliu, galben si verde; lacurile completeaza paleta cu albastru, indigo si violet. Stiuca si bibanul “musca la undita” iar cardurile de rate si de gaste salbatice haladuiesc in voie pe ghioluri si canaluri. Pe grinduri se coc gutui parfumate si dovleci gigantici.

Delta dunarii toamna
Delta Dunarii Toamna

Iarna e o ingramadire de zapada si gheata de un alburiu cenusiu in care palcurile de salcii desfrunzite se vad imprastiate la departari in aparenta mari. Intinderile de stuf se releva prin galbenul stins al tulpinilor, cu pamantufurile batand in cafeniu, ca niste nesfarsite lanuri de grau dat in parga. Pestii au coborat in adancime, in ape ceva mai putin reci.

Delta dunarii iarna
Delta Dunarii Iarna

Peisajul umanizat

Cele trei brate ale Dunarii: Chilia la nord, Sulina la mijlocul deltei si Sfintul Gheorghe la sud, cursurile mici de apa care le unesc, precum si feluritele lacuri ce impanzesc intreaga regiune, dau caracteristica geografica a deltei: o enorma suprafata formata din terenuri mlastinoase, intretaiate de sumedenia canalurilor natural si artificiale, de puzderia baltilor ascunse sub stufarii sau ierburi, demicile ostroave inecate sub frunzisuri de salcii si plopi.

Apa constituie aproape pretutindeni singura posibilitate de comunicare de la o casa la alta. Barca fiind vehiculul care-i uneste pe oameni, devine bunul lor cel mai pretios, ca mijloc de transport gata oricand sa fie folosit.

Grindurile sunt niste diguri natural care desfac apele de pamanturi. Din suprafata deltei, 50% se afla mai jos decat nivelul Marii Negre, 30% se ridica foarte putin peste acest nivel si numai 20% reprezinta un pamant ferm. Suprafata ocupata de ape, sau supusa inundarii, cam 2,000 Km2, este in cea mai mare parte ascunsa de stuf si alte plante de apa.

Zonele de uscat sunt alcatuite de grindurile maritime Letea, Caraorman si Saraturile, de numeroase grinduri fluviatile si de anumite grinduri continentale, cu aspect de stepa, ca grindurile Chilia. Pe grinduri se gasesc asezarile omenesti.

Plante Acvatice

Pe bratele fluviului, apa curge relativ repede. Ea are o culoare galbuie datorita malului pe care il duce spre mare. Albia fluviala poseda o largime remarcabila, iar arborii care cresc pe maluri ca si trestiisurile ce se dezvolta in apele putin adanci se situeaza la departari mari de firul principal al fluviului pe unde se deruleaza senalul navigabil. Venind din sus, Dunarea prezinta tulbureala caracteristica marilor fluvii in apropriere de varsarea lor in mare.

Vegetatia de la nivelul apelor si grindurilor, reflectand mediile de viata multiple ale deltei, prezinta tipuri extrem de diferentiate. In functie de conditiile biogeografice existente, se intalnesc urmatoarele feluri de vegetatie:

Plutitoare, care avand radacinile rasfirate in apa, nu varate in namol, avanseaza spre mijlocul lacurilor adanci.

Submersa, care are radacinile fixate in namol si se dezvolta numai in grosimea stratului de apa, unde printr-o proliferare excesiva, formeaza obstacole uneori de netrecut pentru circulatia barcilor.

Emersa, care isi infige radacinile in namol, dar reuseste sa se inalte pe luciul apei; riverana, de pe marginea inundabila a baltilor, unde terenurile depresionare sunt acoperite temporar de apa; vegetatia pajistilor de pe grindurile maritime si vegetatia terenurilor saraturoase. Lumea vegetala este dominate de stuful verde, ori ingalbenit, care se instaleaza in zonele mlastini atat de raspandite in delta.

Stufurile formeaza o centura in jurul fiecarui lac: la margine se gasesc speciile de papura iar ceva mai departe de mal, unde adancimea devine mai mare, incepe sa se indeseasca trestia. In lupta de dominatie dintre trestie si papura iese mai todeauna invigatoare trestia, care avanseaza spre mijlocul lacurilor pe masura ce acestea se colmateaza.

Nuferii

Nuferii din Delta Dunarii

Pe marginea lacurilor nu prea adanci se gasesc asociatiile stralucitoare de nuferi compuse din plantele acvatice: nufarul alb sau, simplu, nufarul si nufarul galben. In miezul verii, cand apele scad, nuferii ajung pana la mijlocul lacurilor considerate adanci.

Avand tulpina lunga, in interior goala ca o teava, nuferii scot din apa si se deschid la soare, florile lor de culoare alb-laptoasa, mari cat pumnul, care se odihnesc pe luciul ei, inconjurate de mozaicul verde al frunzelor. Floarea de nufar alb are foarte multe petale care spe centrul ei se transforma treptat in stamine.

Nufarul are frunze relativ putine, dar mari si rotunde, pentru a capata o cantitate cat mai importanta de bioxid de carbon necesara asimilatiei clorofiliene, care, la o planta atat de consistenta, este intensa.

Plutnicioara/Rizacul

In jurul nuferilor se gaseste deseori plutita sau plutnicioara, o planta cu frunze plutitoare, in forma de scut, ca ale nufarului, dar mici si in mare numar. Face flori aurii dispuse in fascicole, pe un asternut de frunze care se inghesuie, in parte suprapunandu-se, la suprafata apei.

Frunzele sunt atat de apropiate incat alcatuiesc prin multimea lor o scoarta groasa, pe care valurile oricat ar presa-o de-abia o urnesc. Nici vantul nu clinteste covorul de frunze, oricat ar apasa asupra lui, ci produce numai o unduire. Florile rizacului au aceiasi culoare ca si cele ale nufarului alb, dar sunt mici si nu sufera alta comparatie cu ale acestuia. Corola florii sale este formata numai din trei petale, lungi de 2-3 cm si emana un miros neplacut.

Inmultindu-se cu o repeziciune uimitoare, rizacul ocupa deplin mari portiuni ale lacurilor pe unde sunt ape linistite. El Evita adancimile si prefer sa se aseze spre marginea lacurilor, la gura garlelor ori canalurilor.

Lumea pasarilor

Pasarile din Delta Dunarii
Pasarile din Delta Dunarii

Fauna ornitologica a deltei este unica in lume, insumand peste 300 de specii, din care 74 provin de pe alte continente decat cel European. Delta Dunarii este locul preferat al pasarilor care o viziteaza in toate anotimpurile, ea fiind un popas al pasarilor migratoare, situate la mijlocul distantei dintre regiunile arctice si cele tropicale.

Se pot vedea impreuna: lebada cantatoare si fundacul polar din regiunile nordice ale Europei si Asiei, flamingul si lacustarul din continental African, vulturul hoitar din Iran si India, pelicanul si egreta din zonele sudice ale globului.

Pentru cele mai multe pasari, Delta Dunarii este locul lor de bastina. Ele sosesc primavara din diferite regiuni de la sud, indepartate de tara noastra, pentru a ramane toata vara in delta, unde oua, clocesc si scot pui.

Odata cu venirea toamnei, cand delta imbraca “mantia de arama” cum se spune, – dar cu un colorit mai mult galbui decat aramiu, asemuindu-se cu alama, cum arata atunci stufurile uscate, pasarile acestea isi iau zborul in mari stoluri, peste mari si continente, spe alte zari, de unde au venit.

Delta Dunarii este locul in care se incruciseaza primavara spre nord iar toamna spre sud, alegand instinctive drumurile denumite din vechime: pontic, sarmatic, al Marii Negre, est-elbic, carpatic, ultimele doua fiind adiacente deltei.

Drumul pontic este urmat de berze, egrete, starci cenusii, becatine, gaste si rate salbatice si prepelite. Acestea, scurgandu-se din regiunile de campie, situate la nordul Marii Negre, trec de la nord la sud, peste zona corespunzatoare sectorului maritim al deltei.

Drumul sarmatic este frecventat de pescarusi, cocori, pelicani, fluierari, felurite pasari cantatoare. Toate acestea pasari, coborand din tarile nordice ale Europei spre sud, zboara dinspre Tulcea spre Jurilovca, la sud-vestul deltei.

Drumul Marii Negre este urmat de vreo 1500 de specii dintre cele mai diferite, care, venind tocmai din partile muntilor Caucaz, calatoresc pe deasupra Marii Negre in lungul litoralului spre sud.

Drumul est-elbic frecventat de gaste, garlite, rate, pasari rapitoare, turturele, cocori, este un drum care inconjoara Carpatii trecand din valea superioara a Tisei in lungul vailor Siretului si Prutului spre tarmul estic al Marii Negre.

Drumul carpatic este urmat de pasari cantatoare, pasari rapitoare, porumbei: trecand peste Carpatii Orientali si Carpatii Meridionali, acest drum care se prelungeste in ultima sa parte cu valea Ialomitei pana la Dunare si peste Dobrogea de nord ajunge in zona gruparii de lacuri a Razelmului.

Mamifere Vanate in Delta Dunarii

Vanatul cu par ori cu pene reprezinta in delta un obiectiv de mare interes cinegetic. Vanatorii au acces in delta incepand de la 15 August pana in luna Aprilie. Se intalnesc specii de mamifere rare ca vidra, nurca, bizamul. Amintim ca bizamul este un rozator cu blana cafenie, de marimea unui sobolan mai dezvoltat.

Mamiferele sunt apreciate de vanatori dupa beneficiile aduse cand sunt vanate. Unele sunt clasificate ca avand o blana pretioasa: vidra, nurca, bizamul. Altele se considera ca au valoare economica medie: iepurele, mistretul; altele, mai redusa: lupul, vulpea, dihorul, pisica salbatica.

De prin desisurile de salcii, apar lupii veniti din regiunile invecinate, mai ales iarna. Pe grindurile unde apele ajung greu, se hirjonesc iepurii care, in anii cand nu se produc inundatii, sunt numerosi. Prin trestiisuri, porcii mistreti se zbuciuma in somn, speriind odihna jivinelor mici. Ei constituie un obiectiv important al vanatoarei in delta.

Dintre mamiferele carnivore este de remarcat vidra, care traieste pe marginea apelor, mediu aflat aproape pretutindeni in delta. Cele mai adeseori sunt vazute cate doua, umbland sau inotand impreuna. Isi sapa vizuina la partea de jos a tulpinii stufurilor, unde isi astern ierburi si frunze.

Localizarea Rezervatilor

In apele deltei se gasesc speciile de pesti caracteristici apelor lenese si statatoare: crapul, caracuda si linul ori stiuca, salaul si bibanul; pe gurile fluviului patrund din mare, sturionii. Batracienele isi fac simtita prezenta pretutindeni in delta, corul broastelor, dominand alte zgomote.

Pe nisipuri pot fi intalnite reptile: serpi, broaste testoase si soparle. In stufarisuri traiesc mamifere, ca vidra si bizamul care au blanuri cu nuante castanii. Printre japsele acoperite de lintita, prin balti, pe plaur si oriunde sunt terenuri mocirloase, se inmultesc mistretii.

Deasupra intinderilor de ape cu trestii, nuferi ori alte plante acvatice, totul freamata de o nemaiintalnita agitatie a pasarilor, intrunindu-se frecvent raritati ca pelicanii, lopatarii, egretele, cormoranii, tiganusii.

Pescarusii si chirighitele larmuiesc intr-un zbor fara astampar. In varfurile arborilor se odihnesc starci de toate felurile, ca niste lumanari divers colorate. Pe lacuri se rasfata sumedenie de rate si gaste salbatice ca si foarte multe lisite. Soimii si vulturii codalbi isi deschid aripile uriase in aproprierea palcurilor sau padurilor de salcii.

In anul 1956 a fost propus infiintarea in Delta Dunarii a trei rezervatii naturale principale si a a altor cateva secundare.

Una din rezervatii – perimetrul marcat de punctele Rosca, Buhaiova, Merhei, Hrecisca, Letea si de vestul grindului Letea – totalizand 15,400 ha. Este formata din lacuri, mlastini si garle cu prea putine grinduri, nucleul ei fiind constituit de lacurile Rosca si Buhaiova. Are colonii de starci albi, starci galbeni, lopatari, tiganusi; gazduieste o importanta colonie de pelicani.

Cea de-a doua rezervatie – suprafata cuprinsa in circuitul format de localitatea Sfantul Gheorghe, Palade si Perisor – total de 14,200 ha. Se gaseste in regiunea zatoanelor, adica a lacurilor lungi si inguste de la sudul bratului Sfantul Gheorge. Aceste lacuri sunt separate intre ele printr-o succesiune de grinduri nisipoase de-abia iesite deasupra apelor marii.

Cea de-a treia rezervatie – cuprinsul dintre lacurile Periteasca – Leahova si Gura Portita, cu o suprafata de 3,900 ha – a fost delimitate la sudul celeilate rezervatii de langa bratul Sfantul Gheorghe, completand-o. Se gasesc lacuri salmastre (lacuri care au apa dulce amestecata cu putina apa sarata), regiunea fiind in comunicatie cu marea. Pasarile migratoare folosesc aceste locuri la pasaj, cu popas si uneori drept cartier de iernare.

Circulatia in Delta

In interioriul deltei exista cai de comunicatie pe apa si pe uscat. Comunicatia pe apa este inlesnita prin folosirea retelei de garle si canaluri, care constituie arterele sistemului sau de circulatie. Lacurile se aseamana cu sinusurile aparatului circulator al organismului unor nevertebrate.

Caile de comunicatie pe uscat, servind ca drumuri de caruta sau de picior, sunt drumuri natural, case se desfasoara in lungul grindurilor fluviatile si maritime. De cele mai dese ori ele fac mari ocoluri de la un loc la altu, pentru a evita unele portiuni ale grindurilor, supuse inundatiilor.

Cu putine exceptii, ele au un timp de utilizare scurt, si partial nesigur, pe grindurile fluviatile adunandu-se mal iar pe cele maritime, nisip. Cordoanele llitorale folosite ca drumuri in lungul tarmului deltei sunt amenintate sa fie intrerupte de viiturile fluviului de la vest si de valurile marii de la est.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like